Intenția cu care am ales această temă și pentru care doresc să scriu câteva gânduri clarificatoare este aceea că, de multe ori întâlnesc și acum o confuzie în ceea ce privește înțelegerea, în general, a domeniului psihologiei și mai specific, a activităților care sunt întreprinse de un psiholog. Specializările și titlurile atribuite persoanelor care se ocupă cu ajutorul oferit semenilor în diferite domenii, au luat un avânt extraordinar de mare în ultima perioadă. Cu siguranță auziți tot mai des de oameni care se prezintă în activitatea lor profesională, ca și: consilieri în varii domenii: (autodezvoltare personală, parentală, emoțională), coach, terapeut și lista poate continua. Și aici cu siguranță vă este greu să delimitați și să înțelegeți exact cine cu ce se ocupă. Însă, foarte des apare confuzia și când oamenii aud termenul de psiholog, psihiatru sau psihoterapeut. Greu reușesc să facă diferența între ele, rezumându-se de multe ori doar la o atitudine de alarmare, și exprimând uneori verbal câte o prejudecată de genul „Eu nu sunt nebun/ Copilul meu nu este nebun”. Atitudinea aceasta reținută o observam des la primele ședințe cu părinții în calitate de consilier școlar, unde la început de an. scopul meu principal era să-mi prezint rolul și atribuțiile din grădiniță/școală. Concluzia mea a fost că aceste prejudecăți vin uneori doar din cunoașterea limitată a profesiilor care se ocupă de sănătatea mentală și a activității lor. Ce este sănătatea mentală? Organizația Mondială a Sănătății și Asociația Americană de Psihiatrie (APA) o definesc în mod general ca starea …
Intenția cu care am ales această temă și pentru care doresc să scriu câteva gânduri clarificatoare este aceea că, de multe ori întâlnesc și acum o confuzie în ceea ce privește înțelegerea, în general, a domeniului psihologiei și mai specific, a activităților care sunt întreprinse de un psiholog.
Specializările și titlurile atribuite persoanelor care se ocupă cu ajutorul oferit semenilor în diferite domenii, au luat un avânt extraordinar de mare în ultima perioadă. Cu siguranță auziți tot mai des de oameni care se prezintă în activitatea lor profesională, ca și: consilieri în varii domenii: (autodezvoltare personală, parentală, emoțională), coach, terapeut și lista poate continua. Și aici cu siguranță vă este greu să delimitați și să înțelegeți exact cine cu ce se ocupă.
Însă, foarte des apare confuzia și când oamenii aud termenul de psiholog, psihiatru sau psihoterapeut. Greu reușesc să facă diferența între ele, rezumându-se de multe ori doar la o atitudine de alarmare, și exprimând uneori verbal câte o prejudecată de genul „Eu nu sunt nebun/ Copilul meu nu este nebun”. Atitudinea aceasta reținută o observam des la primele ședințe cu părinții în calitate de consilier școlar, unde la început de an. scopul meu principal era să-mi prezint rolul și atribuțiile din grădiniță/școală. Concluzia mea a fost că aceste prejudecăți vin uneori doar din cunoașterea limitată a profesiilor care se ocupă de sănătatea mentală și a activității lor.
Ce este sănătatea mentală? Organizația Mondială a Sănătății și Asociația Americană de Psihiatrie (APA) o definesc în mod general ca starea noastră psihologică și emoțională, care implică modul în care gândim, simțim, și ne comportăm în diferite situații. O persoană cu o sănătate mentală bună se poate adapta cu ușurință schimbărilor și provocărilor vieții, poate face față ușor stresului și poate menține relații interpersonale sănătoase, funcționând în mod eficient în societate. Atunci când sănătatea mentală este afectată de anumite condiții de viață sau factori interni, recomandarea este să apelăm la un specialist, care poate fi psiholog/terapeut sau psihiatru, în funcție de gravitatea simptomelor prezentate de persoană.
Să vedem care sunt asemănările și deosebirile dintre acești specialiști.
Ca și obiectiv principal al activității pe care o desfășoară, atât psihologul, cât și psihiatrul au același scop bine definit, și anume bunăstarea oamenilor cu care lucrează și grija față de aceștia. Diferența dintre cei doi specialiști vine când vorbim despre modul lor de formare și despre metodele de tratament pe care le folosesc.
Astfel, psihiatrul este un medic, care a absolvit facultatea de medicină, urmată de un rezidențiat în specilitatea dorită (adulți, copii și adolescenți) și care lucrează deobicei în sistemul medical, având rolul de a evalua, diagnostica și de a oferi tratament medicamentos în cazul tulburărilor severe de sănătate mentală (tulburări de personalitate, tulburări emoționale sau de comportament). Acesta poate folosi în evaluare atât scale și teste, cât și investigații de laborator pentru a determina baza medicală a unei tulburări (care poate fi de natură neurologică, de dezvoltare, datorate unor infecții sau intoxicații).
Psihologul, în schimb este un specialist, absolvent al facultății de Psihologie, urmată de absolvirea unui master care ii oferă specilizarea. Acestă specializare poate fi, de exemplu în: psihologie clinică și psihoterapie, psihologie educațională și vocațională, psihologia muncii și organizațională. El are rolul de a evalua clienții (în special prin scale, chestionare, teste sau interviuri) și de a oferi tratament prin implementarea unor metode de psihoterapie, în funcție de tipul de formare și de autodezvoltare ales, în problematici precum: dificultăți datorate unor contexte de viață, dificultăți de relaționare, de comportament, dificultăți emoționale. Acesta nu oferă tratament medicamentos, dar poate colabora cu un psihiatru atunci când pe lângă un tratament medicamentos, se recomandă și consilierea sau psihoterapia. Și medicul psihiatru poate să parcurgă programe de dezvoltare într-o formă de psihoterapie, dacă dorește să ofere și astfel de servicii în tratamentul prescris.
Astfel, activitatea psihologului se poate desfășura în școli, cabinete medicale, organizații și în alte instituții ale statului sau în cabinetele private ale acestora, în funcție de specializările dobândite.
Un alt aspect în care apare confuzia, când trebuie să alegem specialistul căruia dorim să ne adresăm, este legat de nevoia unor documente medicale sau adresate unor organe de justiție. Nici aici nu ne putem adresa oricui. Așadar, în cazul în care avem nevoie de scrisori medicale, ieșiri din spital, rețete, certificate de evaluare pentru diferite comisii vom apela la un psihiatru. În cazul în care aceste acte sunt necesare unui copil specialistul de care vom avea nevoie va fi un psihiatru- pediatru. Iar în cazul unui psiholog (dar numai cu atestat pe psihologie clinică) vom apela pentru diferite rapoarte psihologice care atestă de exemplu: nivelul de inteligență, nivelul de dezvoltare pe un anumit domeniu, rezultate și interpretări pe anumite abilități de care dispunem (de ex.: în cazul obținerii permisului vom avea nevoie de un psiholog care dispune de atestat pe psihologia transporturilor), progresul în psihoterapie sau pentru un raport psihologic tipizat necesar diferitelor comisii.
Cum puteți observa, chiar dacă există asemănare la nivel de numire a speciliștilor din domeniul sănătății mentale, activitatea lor este foarte variată, acoperind o gamă largă de situații de viață în care ne putem afla la un moment dat. Nici unul dintre ei nu este „omul bun la toate”
Sper că acest mic ghid, va aduce o altă perspectivă asupra modului în care ne raportăm la activitatea acestor specialiști și vă va ghida în alegerea specialistului care să vă îndrume cel mai bine în situația de viață cu care poate vă confruntați acum sau în viitor.
